Ajunul Crăciunului; Moş Ajun
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată, de Moş (Moş Ajun), stăpânul timpului, ipostazierea anului ce pleacă, dar şi deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Citeste mai departe
Crăciunul
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Considerat în vechile calendare, chiar creştine, drept celebrare a Anului Nou (fapt susţinut şi de numeroasele practici magice ale Ajunului), Crăciunul a păstrat până la urmă cu preponderenţă imaginea sărbătorii creştine, în care mai pot fi decelate numai în mică măsură ritualuri păgâne. Sub influenţa lui Moş Ajun a apărut şi un Moş Crăciun, figură controversată, de un demonism accentuat. Citeste mai departe
Îngroparea Crăciunului
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Obiceiul „îngropării Craciunului“ – de fapt, a anului vechi – are o vechime considerabilă, fiind unul dintre cele mai arhaice elemente surprinse de calendarul popular. Moartea, îngroparea şi renaşterea divinităţii întru bunăstarea naturii, a câmpurilor, oamenilor etc. mai poate fi întâlnită, pe lângă elementul central al calendarului creştin (Învierea Domnului), în obiceiul Caloianului. Citeste mai departe
Îngropatul Anului Vechi şi Naşterea Anului Nou; Ajunul Sfântului Vasile
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008În momentul mutării sărbătorii Anului Nou de la 25 decembrie la 1 ianuarie, practicile rituale de sfârşit şi de început de an, uneori ceremonialul îngropării Anului Vechi au fost transmise zilei de 31 decembrie. Ele au prins, cu atât mai mult cu cât la 1 ianuarie era oricum celebrat un sfânt important, care dispunea deja de o sărbătoare consistentă. Citeste mai departe
Cuvânt la a doua zi de Crăciun
Articol din categoria: Crăciunul Miercuri 22 Oct 2008Cuvânt la a doua zi de Crăciun a Sfântului Ioan Gură de Aur
„ Iar după ce s-a săvârşit Irod, iată îngerul Domnului în vis se arată lui Iosif în Egipt, zicând: sculându-te ia pruncul şi pe muma lui, şi mergi în pământul lui Israil, că au murit cei ce căutau să ia sufletul pruncului” . (Mat. II. 19, 20).
Dumnezeu este ajutătorul nostru întru nevoi. Când tu, frate, eşti lovit de vreo nenorocire, care te pune în necaz, nu căuta scăpare la oameni, nu te rezema pe ajutorul muritorilor, ci trecând pe lângă toţi alţii, aleargă la adevăratul doctor al sufletului tău. Citeste mai departe
Sfântul Vasile cel Mare
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Alte denumiri: Sf. Vasile; Sân-Vasii; Anul Nou; Crăciunul mic, fratele Crăciunului
Sărbătoare prin excelenţă laică, zilei de 1 ianuarie i-au fost căutate rădăcini creştine, care s-o ancoreze în marea sărbătoare a Crăciunului. Astfel, mai era numită Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului, deci o sărbătoare de mai mică importanţă comparativ cu Crăciunul. Faptul intră însă în contradicţie cu marele număr de practici magice şi rituale ce se săvârşeau în această zi. Prezenţa Sfântului Vasile este şi ea explicată diferit, în lumina mitologiei populare: Vasile este chiar numele de botez al lui Iisus Hristos; alteori este un chefliu nevinovat, întâiul urător şi petrecăreţ, cel care a instituit tradiţia sărbătorii care-i poartă numele. Citeste mai departe
Îngroparea anului vechi
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008În unele regiuni, ziua de 3 ianuarie are o conotaţie aparte, reprezentând încheierea sărbătorilor de iarnă, având ca element central obiceiul îngropării Anului Vechi, care se delimitează astfel de perioada de graniţă specifică a sărbătorilor de iarnă. Citeste mai departe
Ajunul Bobotezei
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Alte denumiri: Ziua crucii
Ajunul Bobotezei este prima mare sărbătoare a noului an. Aşa cum se întâmplă în calendarul popular, ziua care precede sărbătoarea propriu-zisă, ajunul, este chiar mai importantă decât sărbătoarea însăşi, atât prin numărul mare de practici magico rituale, cât şi prin intensitatea sacralităţii ce se pogoară asupra ei. Din punct de vedere ritual, sacralitatea ei se explică prin faptul că reprezintă ultima zi a sărbătorilor de iarnă, ziua în care se fac simţite cu deosebită forţă valenţele magice ale perioadei necurate de douăsprezece zile deschise o dată cu sărbătoarea Crăciunului. Citeste mai departe
Arătarea sau Botezul Domnului
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Alte denumiri: Iordanul, Boboteaza, Botează, Botez, Apă-botează, Chiraleisa
A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Boboteaza este în primul rând o sărbătoare creştină, dar care iese în evidenţă numai prin referirea constantă la păgânismul perioadei din care face parte. Reprezintă şi ea momentul încheierii sărbătorilor de iarnă (aici poate fi încadrată şi petrecerea rituală a Iordanului), mai bine zis, lustraţia prin apă, purificarea generală ce urmează în urma alungării tuturor forţelor ostile, malefice, care şi-au făcut de cap în perioada sărbătorilor de iarnă. Citeste mai departe
Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Alte denumiri: Sfântul Ion, Sânt-Ion; Simion Nebunul; Iordănitul femeilor
Ziua Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. Mai puţin importantă decât Boboteaza sau ajunul ei, sărbătoarea reprezintă, în afara respectării unor interdicţii ce ar putea influenţa bunul mers al vieţii individului (atacul lupilor, boli etc.), încheierea oficială a sezonului alb, deschis la Sf. Nicolae (6 decembrie). Este vorba de o singură lună de iarnă în adevăratul sens al cuvântului, redutabilă nu numai prin vicisitudinile iernii, ci şi prin concentrarea de sacralitate într-un ciclu de treizeci de zile de sărbători importante. Citeste mai departe