Sfântul Sava cel Sfinţit
Articol din categoria: Tradiţii şi obiceiuri Miercuri 22 Oct 2008Alte denumiri: Bubatul; Sf. Sava
Cea de-a doua zi a vărsatului este patronată de Sf. Sava, o personalitate enigmatică (în virtutea ambivalenţei numelui), uneori femeie, alteori bărbat. Elementul central al sărbătorii îl constituie pomana rituală.
Tradiţii:
Sf. Sava se închipuieşte ca o sfântă trimisă de Dumnezeu să aducă între oameni boala, bubatul. Sf. Sava umblă cu traista de bube şi cine nu-l serbează se îmbolnăveşte de bube felurite. Sava e o femeie sfântă, care a zăcut de vărsat şi care, din pricina vărsatului care i-a ieşit dintr-un ochi, e chioară. Sf. Sava e fratele mai mic al sfântului Neculai. Sava şi cele trei zile ale Bubatului sunt zilele tuturor bubelor. La Sf. Sava se ţin trei zile: una înainte şi alta în urmă. Se crede că în aceste trei zile se împarte bubatul (vărsatul): mare, mic, mijlociu. În această zi sunt feriţi copiii de a mânca fructe, obicei rămas instinctiv din povestire: că sfânta s-a abţinut chiar de la mâncarea unui măr, pe care l-a călcat cu picioarele, zicând: „Frumos era la vedere şi dulce la mâncare rodul ce m-a omorât“.
Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:
Se dau fasole fiartă şi nuci de pomană, ca să îmblânzească bubele. Dau de pomană turtă caldă cu lână sau mătase deasupra, ca bubele să fie moi ca mătasea şi lâna. Atunci împart femeile pâine (trei turtiţe necoapte), o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin şi un caier de lână sau de cânepă. Aceasta ca să fie bubatul bun, şi anume: bun ca pâinea şi ca vinul, moale ca boabele de fasole şi ca lâna. Dacă nu o ţin, nu o să fie spor în casă. Se ţine pentru a avea prăsilă la animale.
(Olteanu, Antoaneta – CALENDARELE POPORULUI ROMÂN)